BISERICA
MEMORIALÃ "MIHAI
VITEAZUL"
Acatistul Sfântului Sfintit Mucenic Haralambie 10 Februarie
Troparul, glasul al 4-lea Arătatu-te-ai, înteleptule Haralambie, ca un stâlp neclintit al Bisericii lui Hristos, si ca un sfesnic pururea luminos al lumii, stralucit-ai în lume prin mucenicie, fericite, si ai risipit întunecimea idolilor. Drept aceea, roaga-te lui Hristos cu îndrazneală, să ne mântuiasca pe noi! Condac 1: Alesule din ceata arhiereilor, mare mucenice Haralambie, dorind a-ti aduce cântari de lauda simtindu-ma nevrednic si cu împutinarea graiului omenesc, tu care porti nume întocmai cu darul dat de la Preaputernicul Dumnezeu, a fi luminator de bucurie, lumineaza-mi cugetul si da putere graiului meu ca întru bucurie sa-ti cânt tie: Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos! Icos 1: A
cinsti caruntetele tale cele adânci si Sfinte, bine este, deoarece întru
vechimea vârstei si a sfinteniei tale te-ai aratat viteaz rabdator tuturor
chinurilor ce ai suferit de la pagâni. Tu ai înmultit ceata mucenicilor,
tu ai adaugat numarul apostolilor si al propovaduitorilor lui Iisus
Hristos; tie dar se cuvine, dupa vrednicie, sa-ti cânte toti ortodocsii
crestini unele ca acestea: Condacul 2 Vazând, Sfinte Mucenice Haralambie, ca prin chinurile tale ai dobândit viata cea cereasca si vesnica de la viata cea vremelnica, vazând ca tu ai primit cu bucurie de la Stapânul lumii dreapta credinta sa o împarti la cei ascultatori cuvintelor lui Hristos, s-au îndemnat binecredinciosii a-ti aduce tie lauda de multumire si a cânta lui Dumnezeu într-un glas: Aliluia! Icosul 2 Glasuind popoarele ca tu esti luminat, prin puterea dumnezeiasca, cu lumina cunostintei adevarului, au cunoscut totodata ca si faptele tale cele sufletesti sunt spre mântuirea neamului omenesc; pentru ca ai stat ca un adevarat ostas marturisitor al lui Hristos si propovaduitor al învataturii Sale. De aceea ca pe o piatra neclintita a credintei aratându-te binecredinciosilor, au venit a-ti cânta tie aceste cântari: Bucura-te,
rabdatorule de chinuri ce ai suferit de la pagâni; Condacul 3 De întelegerea dumnezeirii sufletul tau fiind luminat, ca un adevarat viteaz al Mântuitorului Hristos ai stat, pentru ca ai raspuns închinatorului de idoli Luchian ighemonul, ca tu asculti numai de dreptele si mântuitoarele porunci ale Împaratului Hristos, iar nu de idolii cei fara de suflet care duc poporul la pierzare; pentru aceea binecredinciosii au venit cu îndoita umilinta cântând împreuna cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul 3 Iesind glas de bucurie din gura crestinilor, când au vazut ca nu ti s-a întâmplat nici o durere trupeasca prin despuierea trupului tau, ce ai suferit de la acel tiran, au adeverit totodata ca scaparea si izbavirea ta este venita prin puterea Mântuitorului lumii, pentru ca în numele Sau ai suferit acele pedepse fara vreo vatamare. Pentru aceea binecredinciosii cu umilinta aduc tie aceste cântari: Bucura-te,
cel ce prin puterea dumnezeiasca ai departat durerea trupeasca; Condacul 4 Zicând ostasii si toti slujitorii ighemonului catre mai-marii poporului ca tu ai dorit mai mult necinstea osârdiei în loc de cinste, iar cârligele cu care ei te chinuiau s-au tocit cu totul si numai au zgâriat trupul tau fara a-l fi vatamat cu nimica, toti s-au mirat între ei de rabdarea chinuirii tale; iar binecredinciosii, slavind pe Dumnezeu pentru facerile Sale de bine, s-au silit a-I cânta Lui: Aliluia! Icosul 4 Aratându-se mai tiran unul dintre capeteniile pagânilor între ostasii cei ce te chinuiau, dreptule mucenice, si vazând ca nicidecum n-ai capatat vreo vatamare trupeasca din osânda la care erai supus, a îndraznit acel tiran cu batjocura a smulge cârligele din mâna chinuitorilor si pornindu-se iute cu mânie a sfâsia mai cu putere trupul tau, îndata a venit urgia dumnezeiasca asupra lui, caci i s-au taiat mâinile de la coate, stând spânzurate de trupul tau, si cazând jos, la pamânt, cerea zadarnic ajutor ighemonului. Iar tot poporul graia catre tine unele ca acestea: Bucura-te,
minunea cea adevarata a credinciosilor; Condacul 5 Când a vazut poporul ca ighemonului Luchian i s-a întors gura la ceafa, pentru ca a îndraznit a scuipa fata ta cea Sfânta, toata cetatea Magnesiei s-a spaimântat de o minune ca aceasta si într-un glas se ruga tie sa o mântuiesti; iar binecredinciosii cântau lui Dummezeu: Aliluia! Icosul 5
Laudându-se numele tau, Haralambie, în toata cetatea Magnesiei si în
Asia, pentru ca mai apoi, dupa rugaciunile tale catre Dumnezeu, ai dat
tamaduire ighemonului Luchian si tiranului Luciu, care ti-au cerut iertare
de gresalele lor, si s-au pocait, îndata au alergat multi din popor
la credinta cea adevarata si botezându-se în numele Sfintei Treimi,
au grait într-un glas: "Mare este Dumnezeul milelor si al îndurarilor";
pentru aceasta aducem tie aceste cântari: Condacul 6 Marturisind însusi ighemonul despre minunile tale catre Sever împaratul, acesta s-a mâniat foarte asupra idolilor lui, pentru ca n-au putut sta împotriva acelor minuni; iar tu, ca un biruitor asupra lor, prin statornica ta credinta, ai câstigat nemarginite daruri ceresti. Pentru aceea, o laudatule Sfinte, primeste multumirea binecredinciosilor care cu bucurie cânta lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul 6 Noua si înfricosatoare minune ai savârsit, Sfinte, când ai fost din nou chinuit de tirani dupa porunca lui Sever, pentru ca, primind cu veselie piroanele batute peste tot trupul tau si fiind tras de barba si asezat pe un cal ca sa te duca de la Magnesia la Antiohia, la cincisprezece stadii în cale, prin gura calului glas mare s-a auzit, blestemând pe slugile diavolului ca sa te dezlege de legaturile cu care erai cuprins; pentru aceea tot poporul cânta tie: Bucura-te,
stralucite arhiereule, pentru noua rabdare de chinuri ce ai avut; Condacul 7 Ostasii lui Sever, vazând minunile tale cele puternice, n-au îndraznit sa te mai chinuiasca si pe cale cu liniste te-au dus la Antiohia ca sa împlineasca porunca. Acolo Sever, cu diavoleasca pornire s-a înfuriat iar asupra ta, dând porunca ca sa-ti înfiga o frigare arsa în piept. Dar multa lor osteneala cu nimic nu te-a vatamat, pentru ca focul s-a stins si oamenii cei împaratesti au ostenit. De aceea, o preaputernice Sfinte, împreuna cu tine cântam lui Dumnezeu cu umilinta: Aliluia! Icosul 7 În furia lui, pierzând Sever rabdarea, daca a vazut el însusi aceasta minune, a cercat cu viclenie a te îmblânzi si a te cerceta cu ce putere faci aceste minuni. Iar el, luând de la tine raspuns, ca în credinta lui Hristos Dumnezeu nadajduiesti, te-a ispitit a cere sa înviezi mortii si sa izbavesti pe cei stapâniti de diavoli. Atunci tu, dreptule parinte, primind dar si putere de la Dumnezeu, ai aratat în fata acestui necredincios înca o minune, ca si pe mortul ce ti l-a adus l-ai înviat, pe cel stapânit de diavol l-ai izbavit si însusi satana s-a înspaimântat si a iesit din om, strigând catre tine, cu rugaminte, ca sa nu-l chinuiesti fara de vreme. Pentru aceasta tot poporul cu umilinta cânta tie unele ca acestea: Bucura-te,
mare mucenice Haralambie, facatorule de minuni; Condacul 8 A rasarit lumina cea adevarata a cunostintei celei sufletesti din rodul ostenelilor tale, Haralambie, care ai fost osândit cu multe feluri de chinuri si toate le-ai biruit prin credinta ta cea puternica catre Dumnezeu. Acea lumina îndata s-a raspândit peste închinatorii la idoli si multi din acestia crezând în numele Sfintei Treimi, s-au botezat în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh. Pentru aceea, laudând noi vrednicia ta cea sufleteasca, împreuna cu tine cântam lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul 8 Împaratul Sever, socotind mai apoi ca tu faci cu farmece acele minuni, ti-a poruncit sa jertfesti idolilor lui pentru ca sa te scape de grozavele sale chinuri; însa tu, ca un om dumnezeiesc, cunoscând ratacirea sa, ai raspuns ca pe cât trupul tau se zdrobeste cu bataile, pe atât se bucura întru tine duhul tau. Atunci Sever, mâniindu-se din nou, a poruncit sa te omoare, batându-te cu pietre si arzând cu faclii aprinse barba si obrazul tau; iar tu, cu vitejia cea sufleteasca, ai întors focul asupra slujitorilor împaratului si i-ai pârlit pe ei. Pentru aceasta, noi crestinii, cu bucurie cântam tie aceste cântari: Bucura-te,
dumnezeiescule Sfinte, care ai biruit a lui Sever ratacire; Condacul 9 Trecând, bunule parinte, fara vreo vatamare trupeasca acele chinuri ce ti-au dat pagânii, ai dobândit prin aceasta lauda tuturor apostolilor si bucuria mucenicilor, caci te-ai învrednicit a fi cu ei partas dumnezeiestii cununi prin care s-a întarit neamul crestinesc. Pentru aceea, o laudatule Sfinte, primeste de la noi lauda de multumire, ca împreuna cu tine sa cântam lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul 9 Ucigasul si nelegiuitul Sever, întelegând mai la urma ca puterea si minunile tale sunt venite de la Hristos, Mântuitorul lumii, a îndraznit dimpreuna cu slujitorii sai a cârti si a huli chiar împotriva lui Dumnezeu. Atunci pentru o asemenea cutezare, a venit asupra lor aratare cereasca, pentru ca pamântul s-a cutremurat si fulgere si traznete au cuprins pe Sever si pe Crips, eparhul sau, ca sa cunoasca puterea lui Dumnezeu. Pentru aceea îndraznim si te rugam, Sfinte mare mucenice Haralambie, fii aparatorul nostru de toate primejdiile si ne întareste si pe noi în credinta Sfintei Treimi ca sa nu cadem în primejdia pagânilor. Asa, Sfinte mare mucenice, mijloceste catre Dumnezeu ca sa ne miluiasca dupa mare mila Sa, pentru ca sa putem cânta unele ca acestea: Bucura-te,
cel ce ai dobândit puterea minunilor tale de la Mântuitorul; Condacul 10 Fierbinti au fost rugaciunile tale catre Dumnezeu, dreptule mucenice, pentru ca, mijlocind pentru iertarea si tamaduirea dusmanilor tai, Sever împaratul si Crips ispravnicul, i-ai scapat pe ei din osânda în care erau cazuti si slobozindu-i în pace, le-ai dat sfatuire buna ca sa nu mai greseasca. Drept aceea, cunoscând si noi pacatosii facerile tale de bine, bunule Sfinte, venim catre tine cu umilinta a te ruga sa ne izbavesti si pe noi din toate nevoile si necazurile pentru ca împreuna cu tine sa cântam lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul 10 Darul dumnezeiesc a fost asupra ta, laudatule parinte, pentru ca, învrednicindu-te a aduce la credinta cea adevarata pe fiica împaratului Sever, anume Galini, ea insasi a stat marturisitoare si propovaduitoare bunatatilor ceresti si a îndemnat pe tatal ei sa se lepede de tirania pagânatatii, ca sa dobândeasca întru Hristos milostivirea bunatatii. Pentru aceasta, o laudatule Sfinte, primeste de la noi cu bucurie a-ti aduce aceste cântari: Bucura-te,
cel ce prin rugaciunile tale ai scapat de la pedeapsa pe vrajmasii tai;
Condacul 11 În vis vazând fiica împaratului Sever ca ea sedea într-o gradina cu pomi bine mirositori si cu fântâni infrumusetate si tot prin vis vazând ca pe tatal ei si pe Crips ispravnicul, i-a gonit de acolo pazitorul gradinii, a alergat cu grabire la tine, bunule parinte, rugându-te ca sa-i tâlcuiesti acel vis. Iar tu, ca un izvor al cunostintei, pretuind râvna cea adevarata a binecredincioasei fiice a împaratului, îndata i-ai dat povatuirea cea sufleteasca, caci ai numit gradina Raiul dreptilor, si pazitorul Raiului ai socotit ca este însusi Hristos; caci El a asezat în Rai pe cei credinciosi si a izgonit de acolo pe cei necredinciosi. Pentru aceea, noi cu umilinta cântam Lui: Aliluia! Icosul 11 Trecând treizeci de zile de la înfricosatoarea pedepsire primita de la Dumnezeu, împaratul s-a razvratit iarasi împotriva lui Hristos, Dumnezeul pe care însusi Îl marturisise. Si chemându-te dupa aceea ca sa jertfesti idoliior lui spre a scapa de pedeapsa sa, ai stat si aici vitejeste împotrivitor pagânatatii sale, caci i-ai raspuns ca mari si nepricepute sunt cuvintele sale. Atunci el, mâniindu-se din nou, ti-a pus spre batjocura frâu si zabale în gura si te-a tras prin toata cetatea ca si cum ai fi fost o fiinta fara grai. Iar tu, mucenicule Sfinte, facând rugi catre Dumnezeu, ai scapat si din aceasta. Pentru aceea noi cei binecredinciosi aducem cu multumire lauda biruintei tale, si voim a-ti cânta într-un glas unele ca acestea: Bucura-te,
tâlcuitorul visului credincioasei întru Hristos; Condacul 12 Sezând tu, stralucitule Sfinte, rezemat de stâlpul cel uscat al casei vaduvei unde te-a trimis Sever, ca sa fii pus spre batjocura, ai aratat acolo înca o minune, caci stâlpul acela, înverzind, a înfrunzit si a facut atâtea ramuri încat a acoperit casa. Atunci vaduva, cunoscând puterea cea dumnezeiasca, a cazut la picioarele tale închinându-se si zicându-ti sa mergi de la casa ei caci este nevrednica sa fii aproape de ea. Iar tu, minunatule parinte, raspunzând cu blândete sa nu se teama, ci sa creada în Domnul ca este foarte milostiv si laudat, ai îndoit dupa aceea minunile tale, caci a doua zi acel pom a înflorit si a rodit, iar vecinii vaduvei, vazând asemenea minune, s-au mirat foarte. Si vaduva, întarindu-se în credinta, dupa râvna sa, si cunoscând ca acele minuni le-ai facut cu darul si puterea Mântuitorului Hristos, îndata s-a botezat în numele Sfintei Treimi, izbavindu-se de toate rautatile sale. Pentru aceea toti dreptslavitorii crestini vin cu bucurie sa cânte lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul 12 Psalmul lui David cu bucurie l-ai cântat, Sfinte, când erai dus la locul osândei, spre pierzare, ca sa ti se taie capul, dupa porunca lui Sever, ca sa nu mai abati pe pagâni din ratacirea de care erau cuprinsi si asa ai zis în cale: "Mila si judecata Ta voi cânta Tie, Doamne; cânta-voi si voi merge cu pricepere, în cale fara prihana, când vei veni catre mine". Iar catre sfârsit, ridicând ochii si mâinile tale catre ceruri, ai multumit cu smerenie Dumnezeului milelor si al îndurarilor pentru mântuirea ta, zicând: "Pomeneste-ma Doamne întru împaratia Ta". Atunci cerurile deschizându-se, S-a aratat Domnul puterilor cu multime de îngeri asupra ta si te-a chemat pe tine în locasurile dreptilor ca pe un prieten iubit care ai fost chinuit în lume pentru dragostea Sa, dându-ti totodata dar de tamaduire asupra celor ce vor cinsti în lume si vor praznui numele tau, ca sa fie scapati de toate bolile si nevoile lor, iar mai ales de napraznica boala a ciumei. Pentru aceea, o laudatule Sfinte, primeste cu bucurie a-ti cânta tie aceste cântari: Bucura-te,
stralucite arhiereule, ca ai înverzit si ai rodit stâlpul cel uscat
al vaduvei; Condacul 13
O, întru tot laudate Sfinte Haralambie, primeste de la noi aceste cântari
ce cu umilinta le aducem înaintea ta, si ne izbaveste pe noi din toate
nevoile si necazurile ca un bun si de oameni iubitor. Caci desi suntem
nevrednici milostivirii tale pentru pacatele noastre cele multe si grele,
pe care le savârsim în tot timpul vietii noastre si în tot ceasul, însa
cunoscând bunatatea ta cea mare pe care o ai aratat asupra celor ce
te cinstesc pe tine, si asupra celor ce se pocaiesc cu credinta întru
numele Domnului, nazuim cu fierbinti lacrimi a marturisi înaintea ta
ca am gresit. Apoi se zice iarasi Icosul 1 (A cinsti caruntetele tale cele adânci si Sfinte, bine este, deoarece întru vechimea, ...) si Condacul 1 (Alesule din ceata arhiereilor, mare mucenice Haralambie, dorind a-ti aduce cântari , ...) |
