Back

 

Cuvântul credintei

Buletin al Parohiei Ortodoxe “Mihai Viteazul” Alba Iulia 

Anul I, nr. 3, Motto:Cele ce sunt cu neputintã la oameni sunt cu putintã la Dumnezeu.(Luca 18,27)

Sumar: Apostolul si Evanghelia (Dregãtorul bogat-pilda poruncilor)v Cine poate sa se mantuiasca? (Pr. Florin Botezan)vFara milostenie nu vom intra in Împaratia
cerurilor! (Sfantul Ioan Gura de Aur)
v
Sfintii Parinti despre milosteniev Cum postim in Postul Craciunului (Ioan Florea) v
Despre datini si colinde (Pr. prof. Vasile Herlea)v Sinaxar: Sf. Apostol Andrei (Pr. Cosmin Bufnea) v Unirea - rod al iubirii (Pr. Traian Zoltan)

Apostolul - Coloseni 3 -

2. Îmbrãcati-vã, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile îndurãrii, cu bunãtate, cu smerenie, cu blândete, cu îndelungã-rãbdare,
13. Îngãduindu-vã unii pe altii si iertând unii altora, dacã are cineva vreo plângere împotriva cuiva; dupã cum si Hristos v-a iertat vouã, asa sã iertaþi si voi.
14. Iar peste toate acestea, îmbrãcati-vã întru dragoste, care este legãtura desãvârsirii.
15. Si pacea lui Hristos, întru care ati fost chemati, ca sã fiti un singur trup, sã stãpâneascã în inimile voastre; si fiti multumitori.
16. Cuvântul lui Hristos sã locuiascã întru voi cu bogãtie. Învãtati-vã si povãtuiti-vã între voi, cu toatã întelepciunea. Cântati în inimile voastre lui Dumnezeu, multumindu-I, în psalmi, în laude si în cântãri duhovnicesti.

Evanghelia - Luca 18 -

18.Si L-a întrebat un dregãtor, zicând: Bunule Învãtãtor, ce sã fac ca sã mostenesc viata de veci?
19. Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mã numesti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.
20. Stii poruncile: Sã nu sãvârsesti adulter, sã nu ucizi, sã nu furi, sã nu mãrturisesti strâmb, cinsteste pe tatãl tãu si pe mama ta.
21. Iar el a zis: Toate acestea le-am pãzit din tineretile mele.
22. Auzind Iisus i-a zis: Încã una îti lipseste: Vinde toate câte ai si le împarte sãracilor si vei avea comoarã în ceruri; si vino de urmeazã Mie.
23. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, cãci era foarte bogat.
24. Si vãzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împãrãtia lui Dumnezeu!
25. Cã mai lesne este a trece cãmila prin urechile acului decât sã intre bogatul în împãrãtia lui Dumnezeu.
26. Zis-au cei ce ascultau: Si cine poate sã se mântuiascã?

Back to Top

Cine poate sã se mântuiascã ?

Aceastã întrebare au pus-o descumpãniti cei ce-L ascultau pe Iisus afirmând cã “mai lesne este a trece cãmila prin urechile acului decât sã intre bogatul în Împãrãtia lui Dumnezeu” (Luca 18,25).
Aceiasi întrebare sã ne-o punem si noi, nu dintr-o curiozitate sterilã, ci direct interesati de sensul vietii noastre. Rãspunsul nu ni-l poate da decât Cuvântul lui Dumnezeu fãcut Om pentru mântuirea noastrã. El ne rãspunde tuturor cã “cele ce sunt cu neputintã la oameni sunt cu putintã la Dumnezeu” (Luca 18,27).
Omului îi este cu neputintã sã se mântuiascã prin propriile puteri. Oricât ne-am strãdui, chiar cãutând sã pãzim poruncile lui Dumnezeu, atât timp cât ne bizuim numai pe noi însine nu vom putea dobândi viata de veci. Aceastã neputintã a omului a fãcut necesarã întruparea fiului lui Dumnezeu “pentru noi oamenii si pentru a noastrã mântuire” dupã cum mãrturisim în crez. Dumnezeu ne mântuieste în dar, nu pentru vreun merit al nostru, ne cere însã credintã lucrãtoare în iubire (Gal. 5,6 ).
Pãzirea poruncilor pe care Dumnezeu le-a descoperit încã din Vechiul Testament si pe care Hristos le reafirmã în convorbirea cu dregãtorul bogat (sã nu te desfrânezi, sã nu ucizi, sã nu furi, sã nu mãrturisesti strâmb, cinsteste pe tatãl tãu si pe mama ta) este necesarã dar nu e suficientã. Ele trebuiesc împlinite în contextul larg al dragostei fata de Dumnezeu si de semeni izvorâtã din credintã. În acest sens Sfântul Pavel ne învatã în Apostolul zilei cum trebuie sã fie trãitã adevãrata viatã crestinã.
Dar o piedicã majorã în calea împlinirii poruncii iubirii este averea. Nu întotdeauna ci atunci când, legându-ne sufletul de ea devine o barierã între noi si Dumnezeu între noi si aproapele nostru. Dacã nu avem tãria sã renuntãm la avere pentru Dumnezeu înseamnã cã nu îl iubim pe Dumnezeu din tot sufletul nostru. Dacã nu suntem în stare sã dãruim sãracului înseamnã cã nu ne iubim aproapele cã pe noi însine.
Dumnezeu ne-a lãsat un mijloc lesnicios de a ne arãta iubirea fatã de El si de aproapele si anume milostenia. Hristos se identificã cu cel sãrac si ne încredinteazã cã cei milostivi sunt fericiti pentru cã acestia se vor milui (Matei 5,7). Dumnezeu îl rãsplãteste pe cel milostiv atât în viata aceasta, dându-i mult mai mult decât a dat el, cât mai ales dãruindu-i viata vesnicã.
Revenind la întrebarea de la început: Cine poate sã se mântuiascã? Credem cã Dumnezeu, Cel care face posibile cele imposibile, îi va mântui pe cei care, având credintã lucrãtoare în iubire, se aratã a fi milostivi asa cum El însusi e, si nu-si întorc fata de la cel lipsit ci îl cautã si îl ajutã cu constiinta cã astfel îi slujesc lui Hristos însusi.

Pr. Florin BOTEZAN

Back to Top

Sf. Ioan Gurã de Aur

~ Fãrã milostenie nu vom intra în Împãrãtia cerurilor ! ~

Pentru ce, dar, amâni milostenia, pentru ce pregeti sã împrumuti pe Dumnezeu, când ai luat de la El atâtea daruri si când mai astepti atâtea? Iatã ce ai primit ! Dumnezeu ti-a plãsmuit trupul, a pus în tine suflet, te-a cinstit cu ratiune si cu grai numai pe tine dintre toate vietuitoarele de pe pãmânt; ti-a dat sã te folosesti de toate câte vezi; ti-a dãrut cunoasterea Lui, a dat pe Fiul Lui pentru tine, ti-a dãruit botezul, plin de atâtea bunãtãti; ti-a dat Sfânta Împãrtãsanie; ti-a fãgãduit împãrãtia cerurilor si bunãtãtile cele negrãite. Când ai luat, dar, atâtea daruri si încã mai ai atâtea de primit - voi spune iarãºi ce am mai spus - mai esti, încã, zgârcit cu banii care azi sunt iar mâine nu sunt? Ce iertare vei avea?

Când dãm celor sãraci, sã avem o astfel de stare sufleteascã ca si cum i-am da lui Hristos. Cã mai vrednice de credintã sunt cuvintele Lui decât vãzul nostru. Când vezi un sãrac adu-ti aminte de cuvintele Lui care-ti arãtau cã El este cel hrãnit si miluit. Chiar dacã sãracul pe care-l vezi nu este Hristos, totusi sub chipul acestui sãrac El primeste, El cerseste. Spui cã te rusinezi, când auzi cã Hristos cerseste? Rusineazã-te mai degrabã când nu dai celui ce cerseste! Asta e rusine, aceasta e osândã si pedeapsã. Cersitul Lui este semnul bunãtãtii Lui. De aceea trebuie sã ne lãudãm cu El. Dar nedatul tãu este semnul neomeniei tale. Dacã nu crezi acum cã, întorcând spatele unui sãrac, întorci spatele Lui Hristos, vei crede atunci când, aducându-te în fata întregii lumi, Îti va spune: “întrucât n-ati fãcut acestora, nici Mie nu Mi-ati fãcut”(Matei 25,45). Sã nu dea Dumnezeu sã auzim cuvintele acestea ci crezând acum si fãcând rod sã auzim cuvintele acelea pline de fericire care ne duc în Împãrãtia cerurilor.

Tu poate si peste trebuintã te desfãtezi si întru desfãtare si întru haine mult argint întrebuintând, iar sãracul nimic dintru acestea nu cere de la tine, fãrã numai sã-i mângâi foamea si sã-i dai trebuinta cea de nevoie si hrana cea de toate zilele, ca sã trãiascã si sã nu piarã. Si nici aceasta nu te înduri sã faci!

Back to Top

Ce ne învatã Sfintii Pãrinti

Milostenia

Dator este cel ce dã milostenie, asa sã dea, ca si cum el ar lua. Cã o milostenie ca aceasta îl apropie de Dumnezeu.
(Pateric)


Un iubitor de Hristos, mergând pentru o trebuintã, a întâlnit pe cale un sãrac gol si, fãcându-i-se milã de dânsul, i-a dãruit lui haina sa. Iar sãracul ducându-se, a vândut-o. Iar acela, înstiintându-se de ce a fãcut sãracul, s-a întristat . În noaptea urmãtoare Hristos a stat înaintea lui, în vis, purtând acea hainã si arãtând-o a zis: nu te scârbi, cã, iatã, port ceea ce Mi-ai dat!
(Pateric)


A nu face parte sãracilor din cele ce rãmân peste nevoile noastre, înseamnã a rãpi binele altuia.
(Fericitul Augustin )


Fãrã fericire poti intra în Împãrãtia cerurilor, dar fãrã milostenie nu poti.
Fãrã milostenie însãsi rugãciunea e fãrã rod.
(Sfântul Ioan Gurã de Aur)


Nu spune nici un cuvânt când vei arãta cândva vreo milã sau vreo binefacere cãtre cineva; dar când altii îti fac vreun bine atunci nu tãcea, ci vorbeste.
(Pateric)


Bine este si pentru oameni a face milostenie; cã desi este pentru plãcerea oamenilor, dar vine spre plãcerea lui Dumnezeu.
(Pateric)

Vom face milostenie ca s-o primim înapoi de la Dumnezeu.
(Sfântul Vasile cel Mare)

De vei da milostenie si se va necãji gândul de a trãi cã ai dat prea mult, sã nu iei aminte la gând cã este de la satana.
(Pateric)

Fãcând milostenie nu vom sãrãci iar nefãcând milostenie nu ne vom îmbogãti !
(Pãrintele Arsenie Papacioc)

Back to Top

Cum postim în Postul Crãciunului?

Dacã crestinul trecutului a trãit în mare mãsurã într-o lume linistitã care-i oferea largi posibilitãti pentru meditatie si viatã interioarã, crestinul de astãzi trebuie sã facã un efort deosebit pentru a regãsi acea esentialã dimensiune a linistii care ne poate pune în legãturã cu realitãtile cele mai înalte. În aceste conditii problema televiziunii si a radioului în multe aspecte este o problemã de viatã sau de moarte duhovniceascã. Postul, aceastã realitate complexã, nu se reduce doar la alimentatie ci are si un stil de viatã propriu. Trebuie sã realizãm faptul cã nu putem împãrti stilul de viatã al postului cu ultimul show, cu ultimul serial. Ceea ce trebuie sã se facã în post este o reducere drasticã a folosirii radioului si a televiziunii. Dar se pot urmãri emisiuni serioase, interesante, de îmbogãtire, intelectualã si duhovniceascã. În post nu este recomandat consumul fãrã discernãmânt al programelor TV, adicã transformarea omului într-o “legumã” în fotoliu lipit de ecran si acceptând pasiv orice vine dinspre acesta.

Ioan FLOREA

Back to Top

Despre datini si colinde

Odatã cu cãderea frunzelor si strângerea oamenilor la gura sobei începe perioada trãirii si depãnãrii datinilor si colindelor venite din cele mai îndepãrtate timpuri. Nicãieri credintele, datinile nu si-au gãsit o exprimare mai potrivitã pentru ele decât colindele si cu ele s-a nãscut întreaga poezie popularã din care fac parte si în care se oglindesc, de-a lungul veacurilor, sentimente, gândire, aspiratii si suferinte ale unui neam ce a trãit si si-a depãnat istoria prin ele.
Colindele le întâlnim si înainte de Hristos când contineau în ele credinta politeistã în diferiti zei cum ar fi adoratia zeului Soare, Mithra, întâlnitã si pe meleagurile dacice. Sub împãratul Aurelian în secolul III dupã Hristos, sãrbãtoarea zeului Mithra a fost fixatã în calendarul roman la 25 decembrie. Aceastã datã a fost primitã si de crestini pentru sãrbãtoarea Nasterii Domnului, cãci Iisus a fost considerat un Dumnezeu al luminii spirituale, “Soarele Dreptãtii”, “Rãsãritul cel de sus”.
Din documentele antichitãtii reiese însã nu numai potrivirea ca date a sãrbãtorilor crestinesti de iarnã cu cele antice, ci si potrivirea multor datini si credinte. Multe din aceste obiceiuri precrestine au fost socotite de Bisericã anticrestine pentru cã aminteau elemente pãgâne. Ele au fost pãstrate în mare parte pentru a-i atrage pe pãgâni la crestinism dar îmbrãcându-le în hainã crestinã si modificându-le treptat si continutul. Îndepãrtarea elementelor pãgâne s-a fãcut în urma luptei duse de cãtre Sf. Pãrinti ai Bisericii, dar si de cãtre crestinii de rând, care au simtit superioritatea crestinismului fatã de pãgânism si si-au exprimat propria trãire crestinã. Astãzi putine obiceiuri antice cu substrat pãgân se mai folosesc la noi. Timpul le va îndepãrta pe toate, fiindcã nu mai corespund vietii crestine.
S-au pãstrat în schimb obiceiurile crestine la care, rând pe rând, generatiile trecute au pus câte o verigã fãuritã de sufletul lor arãtând credinta si puterea de rezistentã morala a neamului nostru de-a lungul veacurilor. De aceea avem o datorie sfântã sã pãstrãm aceastã comoarã înfãtisând-o, în toatã splendoarea ei, generatiilor de azi si de mâine.

Prof. pens. Vasile HERLEA

Back to Top

Sinaxar Sf. Apostol Andrei

- 30 noiembrie -

Originar din Betsaida, dintr-o familie de pescari, Andrei este fratele apostolului Petru. Pãstrând cu pietate prescriptiile Legii mozaice este atras de predica sfântului Ioan Botezãtorul si, în scurt timp, se face ucenic al acestuia. Prin intermediul sfântului Ioan, Andrei este primul care descoperã în Hristos pe Mesia, pe Mielul lui Dumnezeu care ridicã pãcatele lumii. Andrei împreunã cu fratele sãu devin primii ucenici ai Mântuitorului. Este alãturi de Hristos în activitatea Sa misionarã, martor al patimilor si al arãtãrilor Lui dupã Înviere. Dupã Cincizecime primeste harul Sfântului Duh si propovãduieste Evanghelia în tinutul Bitiniei, Pontului, Scitiei si Ahaiei, vindecând pe cei în nevoi, aducând bucurie în încercãri, atrãgând multimile la credintã si fãcându-i sã renascã la o viatã nouã prin baia Sfântului Botez. Sfântul Apostol Andrei moare în localitatea Patras, rãstignit cu capul în jos. De remarcat este faptul cã crestinismul românesc este de origine apostolicã , Sfântul Apostol Andrei, întâiul chemat , este cel care a adus cuvântul Evangheliei si strãmosilor nostri în Scitia Minor, Dobrogea de astãzi.

Pr. Cosmin BUFNEA

Back to Top

Unirea - rod al iubirii
- 1 Decembrie -

De pe întreg cuprinsul Transilvaniei delegatiile românilor, în frunte cu preotii si învãtãtorii satelor, s-au adunat la Alba Iulia pentru a pune capãt - la 1 Decembrie 1918 - unei nedreptãti fãcute poporului român timp de un mileniu prin lucrarea diavolului (dia volon= cel ce separã). Primul pas în înfãptuirea acestui act fusese fãcut în cei doi ani de rãzboi, când românii au transpus în faptã cuvintele Mântuitorului: “Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are: sã-si dea viata pentru aproapele sãu” (Ioan 15,13). Pãmântul tãrii a mustit atunci de sângele care a curs pentru renasterea poporului român, transformându-se în sãmântã a noii Românii. A fost împlinit un dor de veacuri, trãit mai intens dupã ce bucuria întregirii a fost spulberatã în 1601 prin miseleasca ucidere a marelui voievod Mihai Viteazu si destrãmarea tânãrului stat român.
Actul de la 1 Decembrie 1918 a fost o lucrare a lui Dumnezeu, Care intervine în istorie în mod special în momentele limitã. Situatia românilor ardeleni ajunsese la limita fiintãrii ca neam prin accentuarea procesului de maghiarizare (multi români îsi mãrturiseau apartenenta etnicã într-o limbã strãinã de neamul lor). În acea memorabilã zi de iarnã, vântul dorului de unitate (pnevma= vânt; duh) a adus la Alba Iulia peste 100.000 de “fulgi mari de zãpadã”, fruntasi ai satelor românesti, învesmântati în straiele strãmosilor.
A fost o zi de mare sãrbãtoare; este si acum si nãdãjduim cã va mai rãmâne, ca o fireascã consecintã a unitãtii de neam si credintã a poporului român.

Pr. Traian-Vasile ZOLTAN

Back to Top

Copyright © 2002, Biserica Memoriala "Mihai Viteazul "Alba Iulia

This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.