Cuvântul credintei Buletin al Parohiei Ortodoxe “Mihai Viteazul” Alba Iulia Anul
I, nr. 3, |
Sumar:
Apostolul
si Evanghelia (Dregãtorul bogat-pilda poruncilor)v
Cine
poate sa se mantuiasca? (Pr. Florin Botezan)vFara
milostenie nu vom intra in Împaratia
cerurilor! (Sfantul Ioan Gura de Aur)v Sfintii Parinti despre milosteniev Cum postim in Postul Craciunului (Ioan Florea) vDespre datini si colinde (Pr. prof. Vasile Herlea)v Sinaxar: Sf. Apostol Andrei (Pr. Cosmin Bufnea) v Unirea - rod al iubirii (Pr. Traian Zoltan) |
2. Îmbrãcati-vã,
dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile
îndurãrii, cu bunãtate, cu smerenie, cu blândete,
cu îndelungã-rãbdare, Evanghelia - Luca 18 - 18.Si L-a întrebat un
dregãtor, zicând: Bunule Învãtãtor, ce
sã fac ca sã mostenesc viata de veci? Aceastã
întrebare au pus-o descumpãniti cei ce-L ascultau pe Iisus
afirmând cã mai lesne este a trece cãmila prin
urechile acului decât sã intre bogatul în Împãrãtia
lui Dumnezeu (Luca 18,25). Pr. Florin BOTEZAN ~ Fãrã milostenie nu vom intra în Împãrãtia cerurilor ! ~ Pentru ce, dar, amâni milostenia, pentru ce pregeti sã împrumuti pe Dumnezeu, când ai luat de la El atâtea daruri si când mai astepti atâtea? Iatã ce ai primit ! Dumnezeu ti-a plãsmuit trupul, a pus în tine suflet, te-a cinstit cu ratiune si cu grai numai pe tine dintre toate vietuitoarele de pe pãmânt; ti-a dat sã te folosesti de toate câte vezi; ti-a dãrut cunoasterea Lui, a dat pe Fiul Lui pentru tine, ti-a dãruit botezul, plin de atâtea bunãtãti; ti-a dat Sfânta Împãrtãsanie; ti-a fãgãduit împãrãtia cerurilor si bunãtãtile cele negrãite. Când ai luat, dar, atâtea daruri si încã mai ai atâtea de primit - voi spune iarãºi ce am mai spus - mai esti, încã, zgârcit cu banii care azi sunt iar mâine nu sunt? Ce iertare vei avea? Când dãm celor sãraci, sã avem o astfel de stare sufleteascã ca si cum i-am da lui Hristos. Cã mai vrednice de credintã sunt cuvintele Lui decât vãzul nostru. Când vezi un sãrac adu-ti aminte de cuvintele Lui care-ti arãtau cã El este cel hrãnit si miluit. Chiar dacã sãracul pe care-l vezi nu este Hristos, totusi sub chipul acestui sãrac El primeste, El cerseste. Spui cã te rusinezi, când auzi cã Hristos cerseste? Rusineazã-te mai degrabã când nu dai celui ce cerseste! Asta e rusine, aceasta e osândã si pedeapsã. Cersitul Lui este semnul bunãtãtii Lui. De aceea trebuie sã ne lãudãm cu El. Dar nedatul tãu este semnul neomeniei tale. Dacã nu crezi acum cã, întorcând spatele unui sãrac, întorci spatele Lui Hristos, vei crede atunci când, aducându-te în fata întregii lumi, Îti va spune: întrucât n-ati fãcut acestora, nici Mie nu Mi-ati fãcut(Matei 25,45). Sã nu dea Dumnezeu sã auzim cuvintele acestea ci crezând acum si fãcând rod sã auzim cuvintele acelea pline de fericire care ne duc în Împãrãtia cerurilor. Tu poate si peste trebuintã te desfãtezi si întru desfãtare si întru haine mult argint întrebuintând, iar sãracul nimic dintru acestea nu cere de la tine, fãrã numai sã-i mângâi foamea si sã-i dai trebuinta cea de nevoie si hrana cea de toate zilele, ca sã trãiascã si sã nu piarã. Si nici aceasta nu te înduri sã faci! Milostenia Dator este cel ce dã milostenie, asa sã
dea, ca si cum el ar lua. Cã o milostenie ca aceasta îl apropie
de Dumnezeu. Cum postim în Postul Crãciunului? Dacã crestinul trecutului a trãit în mare mãsurã într-o lume linistitã care-i oferea largi posibilitãti pentru meditatie si viatã interioarã, crestinul de astãzi trebuie sã facã un efort deosebit pentru a regãsi acea esentialã dimensiune a linistii care ne poate pune în legãturã cu realitãtile cele mai înalte. În aceste conditii problema televiziunii si a radioului în multe aspecte este o problemã de viatã sau de moarte duhovniceascã. Postul, aceastã realitate complexã, nu se reduce doar la alimentatie ci are si un stil de viatã propriu. Trebuie sã realizãm faptul cã nu putem împãrti stilul de viatã al postului cu ultimul show, cu ultimul serial. Ceea ce trebuie sã se facã în post este o reducere drasticã a folosirii radioului si a televiziunii. Dar se pot urmãri emisiuni serioase, interesante, de îmbogãtire, intelectualã si duhovniceascã. În post nu este recomandat consumul fãrã discernãmânt al programelor TV, adicã transformarea omului într-o legumã în fotoliu lipit de ecran si acceptând pasiv orice vine dinspre acesta. Ioan FLOREA Odatã
cu cãderea frunzelor si strângerea oamenilor la gura sobei
începe perioada trãirii si depãnãrii datinilor
si colindelor venite din cele mai îndepãrtate timpuri. Nicãieri
credintele, datinile nu si-au gãsit o exprimare mai potrivitã
pentru ele decât colindele si cu ele s-a nãscut întreaga
poezie popularã din care fac parte si în care se oglindesc,
de-a lungul veacurilor, sentimente, gândire, aspiratii si suferinte
ale unui neam ce a trãit si si-a depãnat istoria prin ele. - 30 noiembrie - Originar
din Betsaida, dintr-o familie de pescari, Andrei este fratele apostolului
Petru. Pãstrând cu pietate prescriptiile Legii mozaice este
atras de predica sfântului Ioan Botezãtorul si, în
scurt timp, se face ucenic al acestuia. Prin intermediul sfântului
Ioan, Andrei este primul care descoperã în Hristos pe Mesia,
pe Mielul lui Dumnezeu care ridicã pãcatele lumii. Andrei
împreunã cu fratele sãu devin primii ucenici ai Mântuitorului.
Este alãturi de Hristos în activitatea Sa misionarã,
martor al patimilor si al arãtãrilor Lui dupã Înviere.
Dupã Cincizecime primeste harul Sfântului Duh si propovãduieste
Evanghelia în tinutul Bitiniei, Pontului, Scitiei si Ahaiei, vindecând
pe cei în nevoi, aducând bucurie în încercãri,
atrãgând multimile la credintã si fãcându-i
sã renascã la o viatã nouã prin baia Sfântului
Botez. Sfântul Apostol Andrei moare în localitatea Patras,
rãstignit cu capul în jos. De remarcat este faptul cã
crestinismul românesc este de origine apostolicã , Sfântul
Apostol Andrei, întâiul chemat , este cel care a adus cuvântul
Evangheliei si strãmosilor nostri în Scitia Minor, Dobrogea
de astãzi. Unirea
- rod al iubirii De
pe întreg cuprinsul Transilvaniei delegatiile românilor, în
frunte cu preotii si învãtãtorii satelor, s-au adunat
la Alba Iulia pentru a pune capãt - la 1 Decembrie 1918 - unei
nedreptãti fãcute poporului român timp de un mileniu
prin lucrarea diavolului (dia volon= cel ce separã). Primul pas
în înfãptuirea acestui act fusese fãcut în
cei doi ani de rãzboi, când românii au transpus în
faptã cuvintele Mântuitorului: Mai mare iubire decât
aceasta nimeni nu are: sã-si dea viata pentru aproapele sãu
(Ioan 15,13). Pãmântul tãrii a mustit atunci de sângele
care a curs pentru renasterea poporului român, transformându-se
în sãmântã a noii Românii. A fost împlinit
un dor de veacuri, trãit mai intens dupã ce bucuria întregirii
a fost spulberatã în 1601 prin miseleasca ucidere a marelui
voievod Mihai Viteazu si destrãmarea tânãrului stat
român. |
Copyright © 2002, Biserica Memoriala "Mihai Viteazul "Alba Iulia
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.