Prima
pagină
Mai multe despre Părintele Paisie puteți găsi la: http://www.nistea.com/paisie.htm
sau
Părintele Paisie de la Sihla
~ Aforisme duhovnicești ~
Părintele
PAISIE DUHOVNICUL
Volum
de ziceri, apoftegme si relatări editat de Părintele Ioanichie Bălan
si apărut la Editura Trinitas (Colectia "Credintă si cultură"
nr.1), în 1993
Din
scrisorile Părintelui Paisie către ucenicii săi călugări și mireni
Ascultarea
este scară la cer. Să faci ascultare cu dragoste, nu de silă, ci din
milă. Să ai milă de bolnavi si Dumnezeu va avea milă si de noi.
Doamne ajută, că Hristos a înviat si pe noi ne va învia!
*
* *
Iubitoare
de Hristos, fiica si sora G.
Având ocazie, vă trimit câteva rânduri, prin care aș vrea să vă mai
împrospătez si să vă asigur sfânta mântuire.
Dragul tatei, răbdare, răbdare, răbdare. Dar răbdare, nu cu noduri;
ci răbdare si îndelungă răbdare cu dragoste. Ca dacă ai dragoste, dragostea
le rabdă pe toate pentru Domnul, pentru mântuirea ta. Să nu zici că
această ascultare îmi este dată ca o pedeapsă, fie ea si pedeapsă, sau
ca o răzbunare. Dar să stii că și sfinții au pătimit, dar dacă au pătimit
cu dragoste, s-au încununat.
Așadar, scopul se întreabă. Pentru ce faci un lucru? Vrei să câstigi
ceva lucruri sau bani? Nu! Ci, vrei să te mântuiesti. Atunci sigur te
mântuiesti, dacă ai răbdare. Stiu, că am gustat si eu din toate câte
oleacă. Stiu, că mai multă răbdare îi trebuie celui ce face bine, căci
pe cine fericeste Domnul mai mult? Iată ce zice: "Că am fost
flămând si bolnav si m-ați îngrijit". Asta o cere Domnul la
dreapta judecată!
Așadar, din partea mea îti doresc să fii sănătoasă, să faci ascultare,
dar să o faci cu dragoste. Că daca o vei face cu dragoste, ai plată
de la Domnul si treaba iese bine...
N-am avut ocazie să stiu dacă te-ai marturisit, că trebuia de doua ori
să te împărtăsesti în post. Iar cu marturisirea, mai des. Nu îndelunga,
că te iau ispitele înainte si o pătesti. Să te mărturisesti la un duhovnic
care te ascultă si te crede...Să nu te jelui la toate, ca nu te folosesti.
Să stai la obște să nu te ademenească careva, că se ivește ura si ambiția.
Să nu ai încredere în oricine, că nu știi cum scapi o vorbă, și atunci
ai de lucru. Să te împaci cu maicile, să le iubești ca să te iubească
si dacă te necăjește cineva să rabzi cu dragoste. De ele atârnă mântuirea
ta.
...
Așadar, dacă vei fi mulțumită, Dumnezeu îti va da sănătate și putere
să rabzi toate...
*
* *
Nu
v-am uitat și doresc să fiți cuminți, sănătoase și ascultătoare. Iar
dacă Domnul vă iubeste si vă rânduiește câte oleacă de încredere, adică
boală, să vă dea Domnul răbdare cu dragoste, că prin răbdare se câstigă
tot raiul.
...Patul bolnavului este blagoslovit si sfințit prin răbdare. Nu uita
că Domnul, pe cine iubește, îl încearcă, ca mai mult să fie aproape
de El.
Să ne bucurăm si să mulțumim bunului si înduratului Dumnezeu pentru
toate.
De frica bolii si a altor încercari "nu ne vom teme, nici ne
vom tulbura, căci cu noi este Dumnezeu!"
*
* *
Scrisoare
adresată unei calugarite bolnave
Domnul să-ți dea sănătate si răbdare cu bucurie in boală, căci pe cât
trupul se topește, pe atât sufletul se imputernicește și se curățește
de toate păcatele.
Deocamdată vă dorim răbdare cu bucurie și după aceea pace sufletească
și bucurie duhovnicească.
Să te simți totdeauna în brațele Maicii Domnului și vei vedea ce mare
pace vei avea. Noi suntem încă pe loc și ne rugăm pentru pacea a toată
lumea și pentru sănătatea frației tale...
*
* *
...Să
te lași în mâna Domnului, ca lutul în mâna olarului. Olarul, când vrea
să facă o oală mai de preț, o dă de două-trei ori prin foc, o călește
și o ciupește până se face după plăcerea lui.
Așa si frăția ta, nu vei pleca la Domnul până ce nu vei fi gata. Nu
va mai fi nevoie de o oarecare pregătire mai sigură. ...Iar frăția ta
să faci închinăciuni cât de mici, pe cât poți, că de la cei bolnavi
nu cere Domnul canon, ci să rabde boala cu mulțumire, fără de cârtire.
Așadar, să fii în pace, să nu te obosești, și când și unde va fi voia
lui Dumnezeu, ne vom vedea. Apa trece și pietrele rămân. Ispitele vin
și se înlocuiesc unele pe altele până la ultima răsuflare.
Și după ce vom trece noi dincolo, nici în urmă n-o să ne uităm.
Acolo e lumină lină, luna e întotdeauna plină
Soarele nu asfințește, iar clima nu se răcește.
Păsările-acolo cântă frumos și laudă pe Domnul Hristos.
Îngerii neâncetat slavoslovesc, cântând slavă Împăratului ceresc.
Iar Măicuța Domnului stă de-a dreapta Fiului.
Acolo să dorim să fim, în vecii vecilor.
Amin!
Iar până atunci trebuie răbdare, cât putem duce în spinare!
*
* *
Oriunde
vei fi, să ai grijă și să-ți împlinești datoria. Că făgăduința dată
la Botez, ca și la călugărie, este dată, înaintea lui Dumnezeu și ni
se va cere în ziua judecății.
- Dragul tatei, lasă-te în grija lui Dumnezeu!
- Dacă nu cerem iertare și nu iertăm, în zadar așteptăm Paștele! Putem
spune că suntem egali cu cei ce nu cred în Înviere.
- Să vă păziți să nu auziți, nici să vedeți ale altora slăbiciuni, ci
numai și numai păcatele voastre...
- Dacă vrei să ai pace, să cauți și pacea altora...
- Dragul meu, nu te lăuda că ești călugăr, nici că ești ucenicul lui
Paisie, că bate la ochi și se vede cât de colo că te mândrești!
Dacă te vei potrivi gândurilor și nu le vei mărturisi, nu vei ajunge
bine. Ia seama ce gândești, ia seama ce vorbești și ia seama ce faci,
că vrăjmașul nu doarme...
Să fiți cuminți măcar de azi înainte!
Nici odată să nu scoți la iveală vorbele auzite și să nu faci răzbunare,
că nu-i creștinește. Ci să vezi și să nu vezi; să auzi și să nu auzi.
Să ceri iertare de la care crezi că i-ai supărat și să ierți din inimă
pe toți, să nu ai vrăjmaș pe nimeni.
- Curățește-ți mintea și inima de toată răutatea.
- Caută-ți pacea cu toți vecinii și nu pierde legătura cu Domnul și
cu Măicuța Lui.
- La supărări și ispite ai nevoie să te mai descarci la duhovnic, dar
numai și numai de boala ta, de slăbiciunea ta să vorbești.
- Caută-ți pacea și fii în pace, că toate trec ca apa și vin altele,
că așa e viața.
- Să fii cuminte și nu lăsa rugăciunea.
*
* *
Ultima
scrisoare a parintelui Paisie scrisă cu doi ani înainte de obștescul
său sfârșit si adresată tuturor ucenicilor săi:
1988
Sărbători fericite, la multi ani cu sănătate si răbdare, răbdare, răbdare
în toate. Răbdare în boală, răbdare în ocară, răbdare cu mulțumire,
pentru scumpa mântuire!
Neâncetat să vă rugati si de v-a supărat cineva, să iertați. Iar de
ați supărat pe cineva, cereți iertare si cu drag să faceți ascultare,
căci ascultarea silită, nu este bine primită.
Si așa că trece viața, vrei, nu vrei, si mâine, poimâine să ne întâlnim
cu totii, colo sus în Rai.
*
* *
...Dumnezeu
pe cine iubește, îl ține aproape de El, ca nu cumva libertatea să-i
schimbe mintea și înșelăciunea lumii să-i câștige sufletul. Așadar,
suntem datori să primim cu dragoste aceste încercări si să-i mulțumim
lui Dumnezeu pentru toate.
Să ne rugăm să ne dea Dumnezeu răbdare, că "cel ce va răbda până
în sfârsit, acela se va mântui".
Iar ispitele ce vin, cu voia lui Dumnezeu vin pentru încercare si pentru
a ne ține pe calea smereniei. Numai să cunoaștem slăbiciunea noastră,
să ne rugăm si să cerem ajutor: "Doamne, nu ne lăsa în ispite!"...
Că vin si fără voia noastra, de la trup, de la lume si de la diavol.
Așa că, orideunde vin, noi suntem datori să ne rugăm, strigând: "Doamne
ajută!" Însă pentru a ne ușura de ele, este nevoie să ne mărturisim.
Aceasta ne duce la smerenie.
Această rugăciune scurtă ne ajută la toate faptele cele bune, că Domnul
a zis: "Fără de mine nu puteți face nimic!". Să cerem
ajutor de la Domnul si să ne lăsăm în voia Lui.
Cu toată dragostea,
Paisie.
*
* *
Sfaturi
și cuvinte duhovnicești ale Părintelui Paisie, adunate și povestite
din memoria verbală a ucenicilor
După
evenimentele grele din decembrie 1989, auzind bătrânul, a zis: "Aceasta
este un semn mare că s-a luat pacea de pe pământ. Căci s-a zdrobit capul
șarpelui, dar veninul lui a rămas și s-a răspândit în toată lumea prin
coada lui".
*
* *
Fiind
secetă mare în vara anului 1990, ucenicii îi spuneau Părintelui Paisie,
care zăcea la pat: "Nu plouă, părinte, este secetă mare!".
Iar el răspundea: "Să ne rugăm lui Dumnezeu cu lacrimi și să postim,
că Domnul are de unde da, dacă are cui da!"
După ce a început să plouă, ucenicii i-au spus: "Părinte Paisie,
plouă afară!". Iar el a început a plânge în pat și a zis ucenicului
său de chilie, monahul Gherasim: "Adă-mi și mie un pahar cu apă
de ploaie să beau, că cine știe ale cui sunt lacrimile acestea!"
*
* *
Odată
au venit la batrânul câțiva călugări din altă mănăstire și i-au cerut
cuvânt de mântuire. Iar el, suspinând încet, le-a zis:
Prima grijă, să aveți mintea trează întotdeauna la cele ce ați făgăduit
în fața lui Dumnezeu la călugărie. Apoi să nu vă tulburați mintea cu
băuturi și cu mâncăruri alese. Apoi, feriți-vă de vorbirea multă, mai
ales de vorbirea și prietenia cu femei și umblatul pe drumuri fără rost,
că ieșirea deasă din mănăstire duce la răceală sufletească.
*
* *
Ucenicul
său de chilie era într-o zi tulburat de unele ispite și i-a spus aceasta
Părintelui Paisie. Iar el a răspuns:
- Cu ce ai supărat pe Domnul și pe Maica Domnului? Sau poate ai întristat
pe cineva, ai clevetit sau nu ai făcut ascultare cu dragoste? Că bunul
Dumnezeu vede toate și caută la inimă, El caută la dragostea și la mila
pe care o avem și noi față de alții.
Gândindu-se ucenicul la cuvintele părintelui, și-a dat seama că el e
supărat pe Domnul și din această cauză au venit aceste ispite grele
asupra lui.
*
* *
Părintele
Paisie, zăcând ultimii săi ani în pat, cu un picior rupt, fără vedere,
din cauza unei duble cataracte la ochi, și aproape surd, la vârsta lui
de peste 90 de ani, ori de câte ori avea câte o tulburare sau durere
sau mâhnire, el se ruga și plângea, zicând în taină: "Iar am
supărat pe Dumnezeu!" apoi striga încet cu lacrimi: "Iartă-mă,
Doamne că mult Te-am supărat! Măicuța Domnului, nu mă lăsa că nu mai
am nici o putere! Încotro s-apuc și unde să mă duc? Te aștept, Iisuse
bun, Te aștept aici, plângând în drum!..."
Ucenicul văzând durerea părintelui, plângea și el de mila lui. Dar bătrânul
nu știa că este în chilie. Apoi iar se însenina la față, se însemna
de trei ori cu Sfânta Cruce, își ștergea lacrimile cu un prosop și continua
să se roage în taină cu rugăciunea inimii, clătinându-și ușor capul
între perne.
*
* *
A
venit odată un stareț la bătrânul să-i ceară sfat, căci avea câțiva
frați care îi făceau tulburare și voia să-i pună la canon sau să-i trimită
acasă.
Auzind aceasta Părintele Paisie, și-a așezat mâinile cruciș la piept
și, suspinând, i-a zis cu blândețe:
- Părinte stareț, nu așa! Ci cu pace, cu pace! Că așa strigăm cu mâinile
la cer, când ne rugăm la orice ectenie sau cerere. Cu pace, părinte,
că ești păstor și păstorul "își pune sufletul pentru oi".
Și mai bune și mai slabe, toate sunt din turma sfinției tale, toți au
suflet și au nevoie de mântuire. Apoi de toți vei da seamă în ziua judecății!
Când îi primești în mănăstire, încearcă-i cu ascultările dacă sunt buni
sau nu. Nu-i călugări așa, și pe urmă să-i trimiți în lume. Când vei
fi întrebat de fiecare suflet și de cel mai mic frate. Fii cu blândețe
și cu milă și caută pacea și liniștea și a lor și a sfinției tale. Mai
lasă-i la biserică că toți trebuie să ne mântuim. Fii cu dragoste și
fă pace acum când poți , că tare este greu la urmă când te mustră conștiința
și când nu mai poți face nimic! Că timpul trece și nu-l mai găsim. Mă
uit la mine, câtă mustrare de conștiință am, dar nu mai am nici o putere
să mai adun pe cei ce i-am smintit și i-am supărat. Tare mare durere
aduce mustrarea conștiinței. Părinte, să luăm aminte că avem mare răspundere
de sufletele pe care le-am adunat să se mântuiască. să nu ne judece
că nu i-am povățuit; apoi să știe de păcat. Că păstorul bun face și
oile bune și le păzește de lupi și le dă Stăpânului sănătoase și toate
la număr. Iar păstorul rău și pe cele bune le face rele!
|